Azi am fost pieton. Evident, datorita institutiilor romanesti (azi Procuratura). Deoarece s-a schimbat Prim Procurorul de la parchetul de sector s-au dat noi dispozitii. Ca fiecare are propriul mod de a face treaba si ce a facut ala de dinainte e prost. Asa ca astept 20 de zile sa-mi dea un rahat de hartie sa-mi prelungesc dovada de circulatie.
Dar nu despre asta voiam sa scriu. Ci despre nevoia romanului de a fi el primul. Nu ma refer la cercetatori, olimpici si alte creiere luminate. Ma refer la tzugulanul roman.
Ma frapeaza de fiecare data nevoia unora de a se buluci. Iar exemplul cel mai simplu de observat este la metrou. De fiecare data cand se opreste metroul in statie in fata usii (de oricare parte) se inghesuie toti. Din interior vor sa iasa primii. De pe peron sa intre primii, chiar daca nu sunt locuri. Vrei si tu sa iesi linistit. Dar poti? Nu, tre sa dai coate, sa-ti tragi geanta sau ghiozdanul.
Toata inghesuiala asta mi-a adus aminte de o alta patanie. Acum aproape 2 ani, printr-o succesiune fericita de evenimente, mi-am facut concediul la New York. La intoarcere, la poarta de imbarcare, o multime de romani. In momentul in care s-a anuntat ca se face imbarcarea puteai sa iti dai seama imediat cine e roman si cine nu. Pentru ca romanii nostri erau buluc la intrare. Desi personalul anuntase ca se intra in functie de zona de pe bilet.
O pereche de conationali dau si ei sa intre. Isi prezinta biletul iar domnisoara care verifica le spune ceva de genul "Dumneavoastra nu va imbarcati acum, sunteti zona C, acum se face imbarcarea pentru zona A si B". Ai nostri dau din cap ca au inteles si, spre distractia mea, fac un pas in spate. Jur ca in momentul ala mi-am spus ca sunt tampiti. Cat de greu e sa faci un pas sau doi in lateral sa faci loc altora sau si mai bine, sa iti pui fundul pe un scaun? Ei nu, au facut un pas in spate si au ramas fix pe mijloc unde incurcau drumul.
Ca la nebuni.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment